treanc, treáncuri, s.n. (reg.) ogrinji; gunoi. Vezi definitia »

BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) care în trecut, se executa cu prilejul recrutării; melodia după care se executa acest dans. 2. (Înv.) Înrolare în armată; recrutare. – Din germ. Werbung. Vezi definitia »

ZENC, zéncuri, s. n. Butoi, bazin de tăbăcire. (din germ. Versenk) Vezi definitia »

PARÍNC s. m. v. părâng. Vezi definitia »

BLANC¹ s. n. 1. Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank. Vezi definitia »