șvenc, șvencuri, s.n. (reg.) figură la dansul popular „fecioreasca”. Vezi definitia »

runc (rúncuri), s. n. – Desțelenire, munte despădurit. – Mr. arunc, runcu. Lat. runcus (Popovici, Conv. lit., XXV, 705-16; REW 7444; Pascu, I, 42; Tiktin), cf. lat. runcatio (Isidoro de Sevilla, XVII, II, 5) și Varrón VI, 96: „runcinare a runcina, cuius origo graeca ρύγϰος”. – Der. runculi, vb. (Bucov., a defrișa). Vezi definitia »

SUPERTÁNC s. n. superpetrolier. (< engl. supertanker) Vezi definitia »

bocánc (-ci), s.m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s.m. (cizmar). Vezi definitia »

trosnitorinc, trosnitorinci s. m. (intl.) bătăuș, huligan. Vezi definitia »