CALIOPE (KALLIOPE) (în mitologia greacă), muza poeziei epice și a elocinței, mama lui Orfeu și a sirenelor. Este reprezentată ținînd în mîini o tăbliță și o unealtă de scris. După tradiție, era considerată și muza filozofiei. Vezi definitia »

Pe lângă explicația dvs., cel puțin în Maramureș, se mai folosește și pentru a desemna un drum foarte abrupt, chiar dacă el nu duce la malul unui râu. Deci este și un drum pe o râpă (deși răpa are tocmai sensul de mal abrupt). Vezi definitia »

RECÍPE s.n. (Med.) Termen folosit în prescripțiile medicale pentru a arăta că trebuie să se respecte întocmai compoziția farmaceutică și dozele specificate. [Abrev. rp. / < lat. recipe – primește]. Vezi definitia »

REÎNCÉPE, reîncép, vb. III. Tranz. și intranz. A începe din nou, a începe de la capăt; a relua. – Re¹- + începe. Vezi definitia »

șárpe (șérpi), s. m. – Reptilă tîrîtoare cu corpul cilindric. – Var. Mold. șerpe. Mr. șarpe, megl. șarpi, istr. șǫrpe. Lat. sĕrpes în loc de sĕrpens (Diez, I, 380; Pușcariu 1527; REW 7855), cf. it., port. serpe. – Der. șerpoaică (var. șerpoaie), s. f. (femela șarpelui; harpie, femeie perfică); șerpamă, s. f. (Banat, mulțime de șerpi); șerpar, s. m. (anghilă, Cobitis fossilis; varietate de acvilă, Circaetus gallicus); șerpar, s. n. (brîu lat de piele); șerpesc, adj. (de șarpe); șerpește, adv. (ca șerpii); șerpiu, adj. (de șarpe); șerpînță, s. f. (gențiană, Gentiana cruciata); pe care Pușcariu 1583 și REW 7856 îl derivă de la un lat. *sĕrpentia; șerpariță, s. f. (plantă, Polygala vulgaris); șerpos, adj. (de șarpe); șerpui, vb. (a merge ca șarpele); șerpuitor, adj. (care șerpuiește); șerpuitură, s. f. (sinuozitate). – Der. neol. serpentin, adj.; serpentină, s. f., din fr. Vezi definitia »