povețuít, -ă, adj. (înv.) demn de urmat, de respectat; indicat, adecvat. Vezi definitia »

ÎMBLĂTÍT s. n. Îmblătire; p. ext. timpul când se face îmblătirea. [Var.: (reg.) umblăcít s. n.] – V. îmblăti. Vezi definitia »

singurít, -ă, adj. (înv.) 1. (despre lucruri, locuri, arbori) răzleț, singuratic. 2. (în sintagmă) nume singurit = singular. Vezi definitia »

CERUÍT, -Ă, ceruiți, -te, adj. v. CERUI. – [DEX '98] Vezi definitia »

SFÂRȘÍT², -Ă, sfârșiți, -te, adj. 1. Care a fost dus până la capăt; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste măsură, cu puterile sleite. – V. sfârși. Vezi definitia »