Definita cuvantului lăuză
lăúză (lăúze), s. f. – Femeie care tocmai a născut. – Var. lăhuză, l(e)huză, cu der. ngr. λεχούσα, din gr. λεχώ, -ους „lăuză” (Roesler 571; Tiktin; DAR), cf. tc. löǵușa, bg. lehusa, mr. lihoană ‹ ngr. λεχῶνα (după Conev 59, rom. ar proveni din bg.). – Der. lăuzie, s. f. (naștere, stare postnatală), din ngr. λεχουσία; lăuzi, vb. (a se scula după naștere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lăuză
-IÓLĂ2 suf. „diminutival”. (< fr. -iole, cf. lat. -iola) Vezi definitia »
VÁLVĂ s.f. 1. (Zool.) Fiecare dintre cele două capace ale cochiliei de scoică. 2. (Bot.) Fiecare dintre cele două jumătăți ale unei păstăi. 3. Organ de mașină care servește la stabilirea, întreruperea sau dirijarea circulației unui fluid într-o conductă etc. 4. Instrument pentru depărtarea părților moi care astupă intrarea unui organ cavitar. [< fr. valve, cf. lat. valva]. Vezi definitia »
RADIOTELEGRÁMĂ, radiotelegrame, s. f. Telegramă transmisă prin radiocomuncație; radiogramă (1). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégramme. Vezi definitia »
a-și băga cuponul în fabrică expr. (glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. Vezi definitia »
OLECȘOÁRĂ adv. v. olecușoară. Vezi definitia »