Definita cuvantului laviță
láviță (lávițe), s. f. – Pat de scînduri, culcuș. – Var. laiță. Sl. (bg.) lavica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 62; DAR), cf., sb. lavic, ceh. lavice, pol. ławica, țig. lavica. – Var., din bg. lajca (Scriban). – Der. la(v)icer, s. n. (covor mic pentru mobilă sau bănci).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu laviță
BURSUFLÚRĂ s. f. umflătură pe suprafața unei piese ceramice datorită gazelor produse de o ardere rapidă; bulă de aer sub tencuială, vopsea sau în sticlă. (< fr. boursouflure) Vezi definitia »
papaciúpă s.f. (reg.; ir.) femeie urâtă, îmbrăcată ridicol. Vezi definitia »
EXÍNĂ s.f. (Bot.) Membrană protectoare externă a grăuntelui de polen. [< fr. exine]. Vezi definitia »
TELEȘCOÁLĂ s. f. prezentare de lecții pentru elevi la televizor. (< tele2- + școală) Vezi definitia »
TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă. Vezi definitia »