ACOLÍT, -Ă I. s. m. f. cel care ajută pe cineva într-o acțiune (reprobabilă); complice. II. s. m. 1. ajutor al preotului în cultul catolic. 2. divinitate secundară. (< fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos) Vezi definitia »

NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri. Vezi definitia »

JULÍT, -Ă, juliți -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit². – V. juli. Vezi definitia »

BIODÉBÍT s. n. cantitatea de substanțe organice, bacterii etc. pe care apa în mișcare a unui râu le spală de pe fund. (< bio- + debit) Vezi definitia »

BURZULUÍT, -Ă, burzuluiți, -te, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V. burzului. Vezi definitia »