Definita cuvantului leac
leác (leácuri), s. n. – 1. Medicament, remediu. – 2. Tratament. – Megl. leac. Sl. lĕkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 349; Cihac, II, 166), cf. bg., cr., slov., rut. lĕk, sb. ljak, pol. lek. – Der. lecui, vb. (a trata; refl., a-și reface sănătatea, a se pune pe picioare; a se îndrepta, a se ameliora), din sl. lĕkovati, lĕkują, sau din leac; nelecuit, adj. (iremediabil); lecuitor, adj. (care lecuiește, care vindecă); lecuitor, s. m. (doctor); lecuință, s. f. (înv., remediu, tratament); lecuială, s. f. (vindecare, îndreptare). – Cf. leacă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leac
oac interj. (intl.) cuvânt prin care complicii sunt anunțați că s-a comis furtul. Vezi definitia »
hac3, hácuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) vreascuri, târși, ramuri tăiate, crăci dărâmate, surcele. Vezi definitia »
piciorác s.n. (reg.) coama plecată a unui deal. Vezi definitia »
DAÍAC, daiaci, s. m. (La pl.) Populație a insulei Kalimantan; (la sg.) persoană din această populație. – Din fr. dayak. Vezi definitia »
BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. 1. Vas de lemn asemănător cu o doniță, folosit uneori ca unitate de măsură pentru lichide. 2. Varietate indigenă de prun. – Tc. bardák. Vezi definitia »