Definita cuvantului leacă
leácă s. f. – Pic, cîtime mică, fărîmă, pișcătură, fir, bob, strop. (Se folosește numai cu art. indef. oleacă „puțin”). Ngr. ὀλιγάϰι dim. al lui ὀλίγο (Cihac, II, 680; Philippide, Principii, 107; Scriban). Ngr. se pronunță și ὀλιάϰι; cf. abruz. licca „un pic”. A ajuns să se confunde cu leac „remediu”, prin obișnuința de a administra medicamentele în cantități foarte mici; din această confuzie rezultă leac, s. n. (pic), de leac (încrucișat cu de loc) „complet, total, fără limite”. Pentru separarea lui o, considerat greșit ca art., cf. strachină și, în sens contrar, omidă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leacă
crivínă, crivíne, s.f. (reg.) 1. desiș de mărăcini mari, cu arbori subțiri; pădurice de arbori tineri; luncă. 2. loc umed, mlăștinos. 3. pământ lucrat, cultivat; țarină. Vezi definitia »
GEROIGIÉNĂ s. f. ansamblu de reguli privind modul de viață rațional al bătrânilor. (< gero- + igienă) Vezi definitia »
HEGÍRĂ s.f. Eră la mahomedani, care datează de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina în anul 622 e.n. [Var. egiră s.f. / < fr. hégire, cf. ar. hedjra – fugă]. Vezi definitia »
pufănéață s.f. (reg.) iarbă de baltă. Vezi definitia »
CELAFÍBRĂ, celafibre, s. f. Fibră textilă artificială din categoria fibrelor celulozei, puțin higroscopică, permeabilă pentru radiațiile ultraviolete și ușor inflamabilă. – Din fr. celafibre. Vezi definitia »