Definita cuvantului leacă
leácă s. f. – Pic, cîtime mică, fărîmă, pișcătură, fir, bob, strop. (Se folosește numai cu art. indef. oleacă „puțin”). Ngr. ὀλιγάϰι dim. al lui ὀλίγο (Cihac, II, 680; Philippide, Principii, 107; Scriban). Ngr. se pronunță și ὀλιάϰι; cf. abruz. licca „un pic”. A ajuns să se confunde cu leac „remediu”, prin obișnuința de a administra medicamentele în cantități foarte mici; din această confuzie rezultă leac, s. n. (pic), de leac (încrucișat cu de loc) „complet, total, fără limite”. Pentru separarea lui o, considerat greșit ca art., cf. strachină și, în sens contrar, omidă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leacă
PARODONTOGRÁMĂ, parodontograme, s. f. (Med.) Diagramă a datelor obținute prin parodontometrie. – Din fr. parodontogramme. Vezi definitia »
LUCIFERÍNĂ, luciferine, s. f. Substanță proteică secretată de diferite animale (licurici, pești etc.) care, prin oxidare, devine luminoasă. – Din fr. luciférine. Vezi definitia »
NÓVĂ, nove, s. f. Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova. Vezi definitia »
BĂRBOÁSĂ, bărboase, s. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet (Andropogon ischaemum). – Din barbă + suf. -oasă. Vezi definitia »
ALIZARÍNĂ s.f. Materie colorantă roșie, extrasă odinioară din rădăcina unei plante numite roibă, astăzi fabricată sintetic. [< fr. alizarine]. Vezi definitia »