Definita cuvantului leafă
leáfă (léfe), s. f. – 1. Partea scobită a unei linguri, găvan. – 2. Polonic de lemn, lingură de lemn. – 3. Mai de lemn, paletă, rachetă. – 4. Lamă, tăișul unor instrumente. – 5. Capătul daracului. – Var. (Bucov.) leașcă. Germ. Löffel „lingură”, prin intermediul săs. leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; DAR).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leafă
BRAVÁDĂ s.f. Provocare cutezătoare; sfidare. [< fr. bravade]. Vezi definitia »
GĂINĂ aripată, cârâitoare, chaină, corcoviță, fulgoasă. Vezi definitia »
TRIÉRĂ s. f. (ant.) navă de război cu trei rânduri de rame suprapuse, la fenicieni și greci. (< fr. trière) Vezi definitia »
HÂRCÂIÁLĂ, hârcâieli, s. f. Hârâială. [Pr.: -câ-ia-] – Hârcâi + suf. -eală. Vezi definitia »
PODBEÁLĂ s. f. v. podbeal. Vezi definitia »