NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Ne- + bănuit. Vezi definitia »

OFÍT¹ s. n. diorit verde-închis, cu striații galbene, prezentând aspectul pielii de șarpe. (< fr. ophite, germ. Ophit) Vezi definitia »

BOCÍT s. n. Faptul de a (se) boci. Vezi definitia »

CALCANTIT (‹ fr. {s} gr. khalkos „cupru” + anthos „floare”) s. n. Sulfat de cupru hidratat, natural, format ca mineral secundar în zonele de oxidație ale zăcămintelor de sulfuri cuprifere și sub formă de stalactite pe pereții galeriilor nearisite din regiunile cu climă uscată. Are culoare albastră-verde și luciu sticlos. Este folosit în agricultură ca fungicid (zeamă bordeleză), în vopsitorie, imprimerie. Sin.: piatră vînătă. Vezi definitia »

FOTOTEODOLÍT s. n. aparat fotogrammetric format dintr-un teodolit și o cameră fotografică specială, pentru obținerea fotogramelor terestre. (< fr. photothéodolite) Vezi definitia »