vârtejuíre (rar) s. f., g.-d. art. vârtejuírii; pl. vârtejuíri Vezi definitia »

MÍRE, miri, s. m. Nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, în ziua sau în preajma căsătoriei, celor două persoane care se căsătoresc. – Cf. alb. mirë „bun”. Vezi definitia »

ELUDÁRE s.f. Acțiunea de a eluda și rezultatul ei. [< eluda]. Vezi definitia »

COINTERESÁRE, cointeresări, s. f. Acțiunea de a cointeresa și rezultatul ei. [Pr.: co-in-] – V. cointeresa. Vezi definitia »

SĂRĂCÍRE s. f. Faptul de a sărăci. – V. sărăci. Vezi definitia »