REVOLÚT, -Ă, revoluți, -te, adj. 1. Care și-a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (Bot.; despre unele părți ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. Cf. it. rivoluto. Vezi definitia »

NĂSCÚT¹ s. n. (Înv. și reg.) Faptul de a (se) naște; p. ext. ziua nașterii cuiva. ♦ Spec. Nașterea lui Cristos; p. ext. sărbătoarea bisericească ținută în ziua acestei nașteri; Crăciun. – V. naște. Vezi definitia »

DISPĂRÚT, -Ă adj. 1. Ieșit din câmpul vizual, care nu se mai vede. ◊ A fi dat dispărut = a fi considerat ca pierdut fără urmă. 2. Care a încetat să mai existe. ♦ (Despre oameni, și s.) Mort. [< dispărea]. Vezi definitia »

HERMENEÚT s. m. specialist în hermeneutică. (< fr. herméneute) Vezi definitia »

FLÁUT s. n. instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capăt cu găuri și clape. ♦ ~ piccolo = piculină. (< it. flauto) Vezi definitia »