Definita cuvantului leciu
léciu s. m. – (Sens adverbial) Șiroind, ud leoarcă. Mag. locs „mlaștină” (Cihac, II, 511); după Drăganu, Dacor., IV, 1553 și DAR, din mag. lecs „zeamă lungă”. – Der. leciui (var. leciuri, liciuri), vb. (a plescăi; a sorbi zgomotos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leciu
șalvaragíu, șalvaragíi, s.m. (înv.) 1. persoană care confecționa sau vindea șalvari. 2. persoană care purta șalvari. 3. (ir.) turc. Vezi definitia »
NARANGÍU, -ÍE, narangii, adj. (Înv. și reg.) Portocaliu; roșu-deschis. [Var.: naramzíu, -íe, nărâmzíu, -íe, nerâmzíu, -íe adj.] – Din tc. narenci. Vezi definitia »
PRECÁRIU, -IE adj. v. precar. Vezi definitia »
EPÍU s.n. Dig de piatră sau de nuiele, construit de la malul unei ape către larg pentru a micșora lățimea apei sau pentru a-i apăra malurile de eroziuni. [Pron. -piu. / < fr. épi]. Vezi definitia »
SACERDÓȚIU s. n. (Livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ◊ (Colectiv) Cler, preoțime. – Din lat. sacerdotium. Vezi definitia »