mardí (mardésc, mardít), vb. – A bate, a chelfăni. Țig. mar-, participiul mardo „a lovi” (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167). Cuvînt de argou, ca și der. mardeală, s. f. (bătaie); mardeiaș, s. m. (bătăuș). Din același participiu provine țig. mardo, pl. marde „căldărușă”, de unde argoticul mardei, s. m. pl. (bani) cu sing. reconstituit mardeu, s. m. (monedă de un leu). Vezi definitia »

NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treierați (cu vitele); p. ext. a curăța, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăștia. – Din sl. nasaditi. Vezi definitia »

RADI- v. radio-. Vezi definitia »

MARAVÉDI s. m. veche monedă măruntă spaniolă, până în sec. XVIII. (< sp. maravedí) Vezi definitia »

JAGUARÚNDI s.m. (Zool.) Pisică sălbatică cu corpul foarte alungit, care trăiește în pădurile din America tropicală. [Pron. -gu-a-. / < fr. jaguarundi]. Vezi definitia »