mezín (mezíni), s. m. – Fiul cel mai mic. Sl. mĕzinŭ (Candrea, II, 194; Tiktin; Berneker, II, 55; Conev 59). Der. din lat. medianus (Pușcariu 1065) e improbabilă. Vezi definitia »

nedeplín, -ă, adj. (reg.; în sintagma) vacă nedeplină = care fată înainte de vreme. Vezi definitia »

HEMICRISTALÍN, -Ă adj. (despre roci vulcanice) parțial cristalizat. (< fr. hémicristallin) Vezi definitia »

vecín (-nă), adj. – Bovin. Lat. vaccinus (Candrea). Se folosește numai în numele de plantă limbă vecină, s. f. (Scolopendrium vulgare). Vezi definitia »

DIAMANTÍN, -Ă I. adj. asemănător cu diamatul. II. s. f. pulbere abrazivă artificială, folosită la lustruirea pieselor de oțel. (< fr. diamantin) Vezi definitia »