Definita cuvantului legumă
legúmă (legúme), s. f. – 1. Produs vegetal de grădinărit, verdeață. – 2. Mîncare, aliment. – 3. Merinde, provizii. Lat. legūmen (Pușcariu 962; Candrea-Dens., 975; REW 4972; DAR), cf. it., port. legume, prov. legum, v. fr. leun, cat., sp. legumbre. – Der. legumos, adj. (des, gros, se zice despre supele de zarzavat); legumărie, s. f. (grădină de zarzavat); legumi, vb. (a ciuguli, a mînca și a bea puțin; a cruța; a economisi); legumeală, s. f. (acțiunea de a ciuguli); legumitor, adj. (care mănîncă sau gustă puțin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu legumă
șamándră, șamándre, s.f. (reg.) 1. geamandură rudimentară. 2. piatra de care este legată geamandura. Vezi definitia »
a lua purceaua de coadă expr. a se îmbăta. Vezi definitia »
totoreáță, totoréțe, s.f. (reg.) făcăleț dintr-o ramură de brad cu 5-6 vârfuri la un capăt. Vezi definitia »
PROTUBERÁNȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia]. Vezi definitia »
AUTOCOLÓANĂ s. f. coloană de automobile. (< auto2 + coloană) Vezi definitia »