SÂSÂÍT², -Ă, sâsâiți, -te, adj. (Despre oameni) Care sâsâie; (despre cuvinte) pronunțat defectuos prin deformarea unor sunete (mai ales prin deformarea sunetului „ș”, pronunțat ca „s”). ◊ (Adverbial) Vorbește sâsâit. – V. sâsâi. Vezi definitia »

MIRUÍT², -Ă, miruiți, -te, adj. Care a fost uns cu mir². – V. mirui¹. Vezi definitia »

folărít s.n. (reg., înv.) impozit pe burdufurile cu brânză. Vezi definitia »

DIATOMÍT s. n. Rocă sedimentară silicioasă formată în cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatomite. Vezi definitia »

ARSENÍT, arseniți, s. m. Sare a acidului arsenios. – Fr. arsénite. Vezi definitia »