PRIMENÍT¹, primenituri, s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenít s. n.] – V. primeni. Vezi definitia »

pulpít, pulpíte, s.n. (reg.) 1. mobilă cu partea de sus în formă de plan înclinat, folosită pentru scris, citit, desenat; pupitru. 2. bancă școlară. 3. sertar de masă. 4. suport special, cu piciorul înalt, cu suprafața înclinată, pe care se așază notele muzicale; pupitru. Vezi definitia »

DECÚBIT s. n. poziție orizontală relaxantă a corpului. (< fr. décubitus, lat. decubitus) Vezi definitia »

PREPÓZIT s.m. (Ist.) 1. Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. ♦ Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. 2. Ecleziast care conduce o prepozitură. 3. Șef, superior, conducător. [Cf. fr. préposite, it. preposito, lat. praepositus]. Vezi definitia »

CRÉDIT s. n. 1. relație ce se stabilește între o persoană (creditor) care acordă, sub formă de împrumut, o sumă de bani sau alte valori și o altă persoană (debitor), care primește împrumutul, urmând ca restituirea să se efectueze la o dată ulterioară, determinată; împrumut acordat; creanța creditorului; obligația (bănească) a celui creditat. 2. sferă a circulației bănești cuprinzând relațiile de credit. 3. coloana (din dreapta) a unui cont, care reprezintă sumele avansate. 4. (fig.) încredere, considerație, stimă, autoritate de care se bucură cineva. (< fr. crédit, lat. creditum) Vezi definitia »