Definita cuvantului leit
leít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leit
BĂTĂTORÍT1 s. n. Faptul de a bătători. – V. bătători. Vezi definitia »
NEFERICÍT, -Ă, nefericiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care nu este fericit, care îndură suferințe (morale); cuprins de durere; nenorocit. ♦ Nefast. Zi nefericită. ♦ Care este într-o stare proastă, neprielnică, care provoacă neplăceri. Climă nefericită. – Ne- + fericit. Vezi definitia »
CHIBRÍT, chibrituri, s. n. Bețișor de lemn având la un capăt o gămălie din material ușor inflamabil, care se aprinde prin frecare, folosit pentru a face focul, a aprinde țigara etc.; p. ext. cutie care conține asemenea bețișoare. – Din tc. kĩbrĩt. Vezi definitia »
PRÓZIT interj. v. prosit. Vezi definitia »
ODONTOLÍT, odontolite, s. n. Tartru dentar. – Din fr. odontolite. Vezi definitia »