Definita cuvantului leit
leít (leítă), adj. – 1. Poleit, lustruit, strălucitor. – 2. Care vine ca inelul pe deget, care corespunde perfect. – 3. Potrivit, asemănător. De la un verb care nu se conjugă, provenit din sl. lijati, lĕją, lĕješi „a topi” (Cihac, II, 168; Conev 76). Sensul ar fi de „făcut după model”, cf. fr. moulé, cf. Iordan, BF, IX, 149.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu leit
BONCĂLUÍT s. n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi și de alte erbivore în perioada de rut. ♦ Fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – V. boncălui. Vezi definitia »
RÂNDULUÍT adj. v. rândului. [DAR] Vezi definitia »
ZĂPUȘÍT, -Ă, zăpușiți, -te, adj. (Pop.) 1. Înăbușit, sufocat de căldură. 2. Înăbușitor (din cauza căldurii), sufocant, zăpușitor. – V. zăpuși. Vezi definitia »
ECTOPARAZÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Parazit extern) care trăiește pe suprafața corpului unor ființe. [< fr. ectoparasite]. Vezi definitia »
RECUCERÍT, -Ă, recuceriți, -te, adj. Cucerit din nou. – V. recuceri. Vezi definitia »