Definita cuvantului lene
léne s. f. – 1. Indolență, delăsare. – 2. Insectă (Pompilus viaticus). – Mr. leane, megl. leani. Sl. lĕnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 349; Cihac, II, 169; Conev 100); cf. bg., rus. lĕnĭ. – Der. alene, adv. (cu trîndăvie, cu calm), cu -a caracteristic formațiilor adv.; leneș, adj. (trîndav; inert, somnoros; animal, Bradypus); lenos, adj. (trîndav, lent, calm); leniv, adj. (trîndav), din sl. lĕnivŭ; leni, vb. (a trîndăvi; a lăsa pe seama altuia), din sl. lĕniti sę, s. f. bg. lĕnjă se; lenie, s. f. (înv., trîndăvie); leneală, s. f. (Mold., lene); lenevi, vb. (a trîndăvi), din leniv; lenevie, s. f. (lene); lenevos, adj. (trîndav); lenevitor, adj. (Trans., leneș).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lene
NEAGRESIÚNE, neagresiuni, s. f. Principiu fundamental de drept internațional care condamnă folosirea agresiunii în relațiile interstatale. ◊ Pact de neagresiune = pact prin care două sau mai multe state se obligă să nu întreprindă nici o acțiune armată între ele. [Pr.: ne-a-gre-si-u-ne] – Ne- + agresiune (după fr. non-agression). Vezi definitia »
PIÉPTENE, piepteni, s. m. 1. Obiect de toaletă confecționat din os, din metal, din materiale plastice etc., cu dinți mărunți, care servește la pieptănat1 părul sau pe care femeile îl poartă în păr ca podoabă. 2. (Mai ales la pl.) Unealtă cu dinți metalici, folosită în industria casnică la pieptănatul1 fibrelor textile; pieptănuși; p. ext. element al mașinii industriale de pieptănat fibrele textile. 3. P. anal. Nume dat mai multor obiecte, unelte sau părți componente ale acestora, care seamănă, ca formă sau ca întrebuințare, cu un pieptene (1, 2). [Var.: piépten s. m.] – Lat. pecten. Vezi definitia »
ASPIRAȚIÚNE s. f. v. aspirație. Vezi definitia »
EUROOBLIGAȚIÚNE s. f. obligațiune (2) emisă și comercializată pe piețele europene. (< euro1- + obligațiune) Vezi definitia »
TERVIZIÚNE s. f. înregistrare de la distanță a temperaturii cu ajutorul unei camere de televiziune. (< termo- + viziune) Vezi definitia »