METROCÍT s. n. megaloblast. (< fr. métrocyte) Vezi definitia »

MĂZĂLUÍT adj. v. măzălui. [DAR] Vezi definitia »

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.). Vezi definitia »

AȘARÍT, așaríți, s. m. Aparținător al unei școli teologice islamice care a dezvoltat sistemul de gândire introdus de Al-Așari (teolog medieval islamic, Basra 873 (4?) – Bagdad 935 (6?)) și care se caracteriza prin alăturarea pozițiilor tradiționaliste sunnite celor raționaliste ale mutaziliților. (din n. pr. Al-Așari) [Brockhaus] Vezi definitia »

MIORLĂÍT², -Ă, miorlăiți, -te, adj. (Despre pisici) Care miorlăie; miorlăitor. ♦ Fig. (Depr.; despre oameni sau glasul lor) Plângăreț, tânguitor. – V. miorlăi. Vezi definitia »