SFĂNȚÚICĂ, sfănțuici, s. f. (Înv.) Sfănțoaică. – Sfanț + suf. -uică. Vezi definitia »

AGROTERÁSĂ s.f. Terasă antropogenă amenajată pentru pomicultură și viticultură. [Cf. rus. agroterrasa]. Vezi definitia »

NÁLBĂ, nalbe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, care cresc spontan ori se cultivă ca plante decorative și medicinale. – Lat. malva. Vezi definitia »

NOÉMĂ s.f. 1. (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Termen care desemnează obiectul gândirii, conținutul ideii, datul intuiției, conținutul unei propoziții. 2. (Lingv.) Semnificatul unui glosem. [Pron. no-e-. / cf. fr. noème, gr. noema – gând, percepție < noein – a gândi]. Vezi definitia »

ȘTÁNȚĂ s.f. Unealtă cu o muchie tăioasă sau având la un capăt un model în relief, care se folosește pentru ștanțarea pieselor. [Var. stanță s.f. / < germ. Stanze]. Vezi definitia »