MARCÓTĂ s.f. Lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ♦ Plantă obținută prin marcotaj. [< fr. marcotte]. Vezi definitia »

BRUCELÓZĂ, bruceloze, s. f. Boală infecțioasă și contagioasă (a vitelor și a oamenilor), care se manifestă la om prin febră mare, transpirație, mărirea splinei etc. – Din fr. brucellose. Vezi definitia »

STUPITÚRĂ, stupitúri, s. f. (Reg.) Scuipătură. – Stupi + suf. -tură. Vezi definitia »

DIATÉRMĂ s.f. (Geol.) Coș vulcanic prin care iese lava, străpungând exploziv rocile sedimentare. [Pron. di-a-. / < fr. diatherme]. Vezi definitia »

DISEÁRĂ adv. v. deseară. Vezi definitia »