Definita cuvantului licări
licărí (-résc, licărít), vb. – A luci, a scînteia. – Var. licuri, licura. Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri s-ar fi disimilat, în formă mai puțin clară, cf. licurici. După Pascu, Arhiva, 1905, 130 și Pascu, I, 111, din lat. *luculĭre; după Tiktin și Scriban, legat de lat. lucēre. Conform ipotezei improbabile a lui Pușcariu, Dacor., IV, 735-8, cf. REW 5079a, dintr-un lat. *liquorāre, pentru liquere; după Herzog, Dacor., V, 493, din sl. likŭ „roată”. – Der. licărit (var. licăriș, licuriș), s. n. (scînteiere); licăritor, adj. (scînteietor); licăr, s. n. (scînteiere), pare o creație personală a lui Cezar Petrescu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu licări
VAPÓRI s. m. pl. substanță aflată în stare gazoasă la o temperatură inferioară celei critice. (< fr. vapeur, lat. vapor) Vezi definitia »
TELEUTOSPÓRI s.m.pl. Spori, la unele ciuperci, care se formează la sfârșitul perioadei de vegetație. [< fr. téleutospores]. Vezi definitia »
MĂDULĂRÍ, mădulăresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate zdravăn pe cineva. – Din mădular. Vezi definitia »
păsărí, păsărésc, vb. IV (înv.) 1. a (se) transforma în pasăre. 2. (fig.) a vorbi fără înțeles. Vezi definitia »
strohărí, pers. 3 sg. strohăréște, vb. IV refl. (reg.; despre ovăz) a se scutura. Vezi definitia »