văruíre s. f., g.-d. art. văruírii; pl. văruíri Vezi definitia »

MÍRE, miri, s. m. Nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ♦ (La pl.) Nume dat, în ziua sau în preajma căsătoriei, celor două persoane care se căsătoresc. – Cf. alb. mirë „bun”. Vezi definitia »

REVEDÉRE s.f. Faptul de a (se) revedea. ♦ La revedere = formulă de salut la despărțire. [< revedea, după fr. (au) revoir]. Vezi definitia »

TORSIONÁRE, torsionări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) torsiona și rezultatul ei; răsucire. [Pr.: -si-o-] – V. torsiona. Vezi definitia »

INVENTÁRE, inventări, s. f. Acțiunea de a inventa și rezultatul ei; născocire, scornire. – V. inventa. Vezi definitia »