ETÉR s.m. 1. (În filozofia antică) Al cincilea element constitutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer și pământ). 2. Compus organic obținut din alcooli sau din fenoli, foarte întrebuințat în industrie. 3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni în spațiu și ale cărui oscilații ar constitui undele electromagnetice. // s.n. (Fig.) Spațiul atmosferic. [Pl. -ri, (s.n.) -ruri. / < fr. éther, cf. gr. aither – aer curat]. Vezi definitia »

SFÍNCTER, sfinctere, s. n. Mușchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter. Vezi definitia »

SEMIBURSIÉR, -Ă adj., s.m. și f. (Elev, student) care plătește jumătate din taxa de solvent. [< semi- + bursier]. Vezi definitia »

MER, meri, s. m. (Chim.) Unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer. – Din fr. mère. Vezi definitia »

PULÓVER, pulovere, s. n. Obiect de îmbrăcăminte tricotat care acoperă partea de sus a corpului și se poartă de obicei peste cămașă sau peste bluză. [Var.: pulóvăr s. n.] – Din fr., engl. pull-over. Vezi definitia »