DERIVÁRE, derivări, s. f. Acțiunea de a deriva și rezultatul ei. 1. Provenire, rezultare a unui lucru din... ♦ (Lingv.) a) Provenire a unui cuvânt din altul, arătare a provenienței unui cuvânt din altul, b) Procedeu prin care se formează un cuvânt din altul cu ajutorul sufixelor sau al prefixelor; derivație (3). ♦ (Lingv.: în sintagmele) Derivare regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea unor afixe de la cuvinte deja existente. 2. Operație folosită în calculul diferențial pentru obținerea unei derivate. – V. deriva. Vezi definitia »

ASIBILÁRE s. f. fenomen fonetic prin care o consoană oclusivă se transformă în consoană africată (fricativă) sub influența lui i sau e următor; asibilație. (< asibila) Vezi definitia »

TRANSPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei; redare, transcriere etc.; transpoziție. [< transpune]. Vezi definitia »

COLIGÁRE s. f. 1. (log.) acțiunea de a sintetiza mai multe observații. 2. (fiz.) formare a unei legături covalente prin unirea a doi atomi. (după fr. colligation) Vezi definitia »

TRANSSUBSTANȚIÉRE s. f. (În credința creștină) Prefacerea miraculoasă a pâinii și a vinului din cuminecătură în trupul și sângele lui Isus Cristos. [Pr.: -ți-e-] – După fr. transsubstantiation. Vezi definitia »