ANACUZÍE, anacuzii, s. f. (Med.) Surditate totală. – Din fr. anacousie. Vezi definitia »

IHTIOLATRÍE s. f. adorație a peștilor. (< ihtio- + -latrie) Vezi definitia »

OCUPÁȚIE s.f. I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpânire; ocupare. [Gen. -iei, var. ocupațiune s.f. / cf. fr. occupation, lat. occupatio]. Vezi definitia »

URETROSCOPÍE s.f. Explorare endoscopică a uretrei. [Gen. -iei. / < fr. urétroscopie, cf. gr. ourethra – uretră, skopein – a privi]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »