Definita cuvantului lin
lin (línă), adj. – Liniștit, senin, pașnic. Lat. lĕnis (Pușcariu 973; Candrea-Dens., 988; REW 4977; Iordan, Dift., 169; Rosetti, I, 107), poate prin intermediul unei var. populare *lĕnus, cf. it. lene, leno (Battisti, III, 2201), prov. le, sp. len. Der. liniște, s. f. (calm, pace, tăcere), cu suf. sl. -iște (probabil der. cult, nu este cuvînt pur popular); liniști, vb. (a potoli, a calma); liniștitor, adj. (care liniștește); neliniștit, adj. (fără liniște); neliniști, vb. (a îngrijora, a conturba); neliniște, s. f. (îngrijorare, alarmă, lipsă de calm); neliniștitor, adj. (îngrijorător, alarmant).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lin
saín (-nuri), s. n. – Carne de porc. – Mr. săin. Lat. suinus (P. Papahagi, Notițe, 43; Rosetti, IV, 74), cf. sp. sain. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
BARBOTÍN s. n. roată dințată care antrenează lanțul ancorelor sau șenila unor vehicule. (< fr. barbotin) Vezi definitia »
in mitologia greceasca veche o gorgona inseamna o femeie cu serpi in loc de par, care, cu ajutorul ochilor ,impietreste oamenii si ii pune in gradina ca ornament (ca statuete) Vezi definitia »
CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino) Vezi definitia »
DICLÍN, -Ă adj. (Despre flori) Care poartă organe ale unui singur sex (stamine sau pistil); (despre plante) care posedă astfel de flori. [< fr. dicline, cf. gr. di – despărțit, kline – pat]. Vezi definitia »