Definita cuvantului lingav
lingáv (língavă), adj. – (Munt.) Scîrbit, fără poftă de mîncare. – Var. ligav. Sl. lęgavŭ „băbos” (Byhan 317); var., din bg. ligav. Legătură cu sl. (sb., cr.) jlohav „bolnăvicios” (Cihac, II, 171) nu e posibilă; iar cu lingoare, prin intermediul unei forme *lîngav (Loewe 31) cu atît mai puțin.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lingav
șuștáv, -ă, adj. (reg.; despre oi) care are lână, cu fire scurte, linse, fără ondulații. Vezi definitia »
ustáv s.n. (înv.) constituție ecleziastică; carte de reguli bisericești. Vezi definitia »
GRAV, â??Ă? adj. 1. Care necesitĂ? o atenție deosebitĂ?, care poate avea urmĂ?ri neplĂ?cute; (p. ext.) important. â?? (despre boli, rĂ?ni) Periculos. 2. (despre oameni) Serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. (despre voce, sunete, timbru) Care aparține registrului de jos al scĂ?rii muzicale; profund, de bas. 4. Accent ~ = accent (â??) care noteazĂ? în unele limbi o vocalĂ? deschisĂ?. -Din fr. Grave, lat. Gravis Vezi definitia »
ciumpáv, ciúmpavă, adj. (pop.) 1. cu vârful sau cu o parte a corpului ciuntită, tăiată, scurtată, retezată, amputată, frântă, ruptă; ciot, ciunt, ciung, bont, ciut, berc, ciopârtac. 2. (despre vite) care șchioapătă, care calcă greu, șchiop. Vezi definitia »
scârbáv, -ă, adj. (înv.) scârbos, dezgustător, grețos. Vezi definitia »