Definita cuvantului linte
línte s. f. – Plantă leguminoasă. – Mr., megl. linte. Lat. lentem (Pușcariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979), cf. it. lente. – Der. lintiță, s. f. (plantă acvatică; pistrui), cu suf. dim. -iță (Densusianu, Rom., XXXIII, 281). E dublet a lui lentilă, s. f., din fr. lentille.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu linte
IRESPONSABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi iresponsabil; starea celui iresponsabil. [Cf. fr. irresponsabilité]. Vezi definitia »
MATERIALMÉNTE adv. din punct de vedere material. (< it. materialmente, fr. matériellement) Vezi definitia »
SECURITÁTE s.f. 1. Stare de siguranță, de lipsă de primejdie. ♦ Protecție, apărare. ♦ Consiliu de securitate = principalul organ permanent al O.N.U., care are ca sarcină fundamentală menținerea păcii și securității internaționale; securitate colectivă = stare a relațiilor dintre state, creată prin luarea de măsuri de apărare comună împotriva unei agresiuni. 2. (În socialism) Organ de stat care veghea la siguranța internă a statului. [Cf. fr. sécurité, lat. securitas]. Vezi definitia »
PANDÉCTE s. f. pl. Culegere de opinii ale juriștilor romani asupra principalelor probleme de drept, alcătuită în vremea împăratului Iustinian și adaptată în timp nevoilor noilor instituții. – Din lat. pandectae, fr. pandectes. Vezi definitia »
este partea de vorbire neflexibila care determina un verb si exprima o caracteristica a unei actiuni. Vezi definitia »