italián (-nă), adj. – 1. Care face parte din populația de bază a Italiei. – 2. Care aparține Italiei. – Var. (pop.) talian, (înv.) ital. It. italiano, și înainte (sec. XVII), din lat. italus. – Der. italian, s.m.; italiancă, s.f.; italienesc, adj. (italian); italienește, adv. (în limba italiană); (i)talienie, s.f. (înv., limba italiană); italeinism, s.n. Vezi definitia »

VETERÁN s.m. 1. (Ant.) Soldat roman liberat din armată, după un anumit număr de campanii, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte). 2. Soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (Fig.; și f.) Persoană care a îmbătrânit într-o funcție sau într-o instituție. [< fr. vétéran, lat. veteranus < vetus – bătrân]. Vezi definitia »

BUZDUGAN, Ion (1889-1967, n. Brînzenii Vechi, Basarabia), poet și folclorist român. Culegeri de folclor basarabean („Cîntece din Basarabia”), transcris cu fidelitate. Poezii („Miresme din stepă”, „Țara mea”, „Păstori și timpuri”), publicistică. Vezi definitia »

BRÂNCUȘIÁN, -Ă, brâncușieni, -e, adj. De Brâncuși, al lui Brâncuși; în maniera lui Brâncuși. [Pr.: -și-an] – Brâncuși (n. pr.) + suf. -ian. Vezi definitia »

INDONEZIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Indonezia. ♦ limbi indoneziene = familie de limbi din care fac parte indoneziana, limba oficială a Indoneziei, javaneza și malaieza. (< fr. indonésien) Vezi definitia »