STRIGÁRE, strigări, s. f. Acțiunea de a striga și rezultatul ei. I. Strigăt (1), răcnet, țipăt. II. 1. Exprimare în cuvinte a unui sentiment puternic. ◊ Loc. adv. (Rar) Cu strigări (înalte) = cu voce tare, cu accente puternice. ♦ Zgomot, larmă de voci; vociferare (de aclamație sau de amenințare). 2. Tânguire, văicăreală cu voce tare; vaiet. 3. Cerere, reclamație făcută cu voce puternică; protest. 4. Imputare, reproș, dojană. 5. Înștiințare cu voce tare, vestire. 6. Chemare (în ajutor, la luptă etc.). – V. striga. Vezi definitia »

SĂRÁRE s. f. Acțiunea de a săra; sărat¹. – V. săra. Vezi definitia »

DENAZALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) denazaliza și rezultatul ei. [< denazaliza]. Vezi definitia »

INVECTIVÁRE s.f. Acțiunea de a invectiva. [< invectiva]. Vezi definitia »

REÎNNODÁRE, reînnodări, s. f. Acțiunea de a reînnoda. – V. reînnoda. Vezi definitia »