PĂSĂREÁ, -ÍCĂ, păsărele, s. f. Diminutiv al lui pasăre; păsăruică. ◊ Expr. (Fam.) A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice. – Pasăre + suf. -ea, -ică. Vezi definitia »

chesmeá, chesméle, s.f. (înv.) piatră (de pavat). Vezi definitia »

ațineá (-n, -nút), vb. – A pîndi (se folosește cu forma pron., sau cu compl. direct calea, drumul, poteca). Lat. *attĕnēre, în loc de attĭnēre (Pușcariu 160; DAR); cf. fr. atenir, sp. atener. Cf. ținea. Vezi definitia »

MINAREÁ, minarele, s. f. (Înv.) Minaret. [Var.: minaré s. f.] – Din tc. minare. Vezi definitia »

vâzdogeá (reg.) s. f., art. vâzdogeáua, g.-d. art. vâzdogélei; pl. vâzdogéle, art. vâzdogélele Vezi definitia »