Definita cuvantului liștai
líștai adv. – 1. (Olt.) Îmbibat, înmuiat. – 2. (Mold.) Aidoma, bucățică ruptă. – Var. Mold., Munt. lișteav, Olt. leșteav, Trans. lejdeu. Origine îndoielnică, probabil expresivă. Trebuie să aparțină la familia lui fleșcăi, cu pierderea inițialei, ca în fleandură › loandră, cf. flișvăi, vb. (a se bălăci, a tropăi), cuvînt rar, flișcă etc. Echivalența semantică între topit (‹ turnat, topit) și „asemănător”, ca în leit. Legătura cu sb. lice „față” (Cihac, II, 173) sau sb. bliškav „strălucitor” (Scriban) nu e sigură. Cf. lișcotă, s. f. (mulțime de copii), pe care Scriban o pune în legătură cu lișiță; liticaș, s. m. (plevușcă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu liștai
bái, (báiuri), s. n. – Necaz, supărare, belea, grijă. Mag. baj, care la rîndul său provine din sl. boj „calamitate”, ca și sb., cr., slov., ceh., rut., rus. boj „război”, cf. (ră)zboi (Cihac,II, 478; Gáldi, Dict., 103). – Miklosich, Lexicon, 35 îl deriva direct din sl., ceea ce pare mai puțin probabil. Se folosește numai în Trans., dar circulația sa este mai mare; alături de el, a băilui „a se îngriji de ceva” (‹ mag. bajlodni) este puțin folosit. Vezi definitia »
BUHÁI, (I) buhai, s. m. (II) buhaiuri, s. n. I. S. m. 1. (Zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai-de-baltă = bou-de-baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale și flori verzi-gălbui dispuse într-un spic (Listera ovata). II. S. n. Instrument muzical popular format dintr-o putinică cu fundul de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage cu degetele umezite, producând astfel un sunet asemănător cu mugetul unui taur. [Pl. și: (II) buhaie] – Din ucr. buhaj. Vezi definitia »
trai pe vătrai expr. (pop.) viață ușoară / lipsită de griji. Vezi definitia »
tócmai adv. – 1. Aidoma, la fel, asemănător. – 2. Precis, just, exact. – 3. Numai, abia, chiar. – 4. Pînă, pînă acolo, pînă unde. – Tocmai și, pînă și (înv.). – Var. (în)tocma(i), (în)togma(i), înv. atocma(i), tomna. Sl. tŭkŭmŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 416), cf. bg. tăkmo, cr. takmen, rus. tokmo. – Der. tocmi, vb. (înv., a ordona, a dispune, a regla; înv., a aranja, a repara; a fixa, a stabili; a contracta; refl., a se așeza, a se stabili; refl., a conveni, a fi de acord; refl., a fixa prețul, a se învoi; refl., a întra în slujbă, a servi ca; refl., a dezbate prețul), din sl. tŭkŭmiti „a asemui, a compara”; tocmeală (var. înv. tocmală), s. f. (înv., rînduială, ordine, dispoziție; înv., dispoziție, testament; înv., decizie, decret; înv., regulă, normă, lege; înv., menstruație, acord, învoială; convenție, contract; discuție, dezbatere asupra prețului); tocmelnic, s. m. (înv., imputernicit); întocmi, vb. (a aranja, a regla, a dispune; a organiza, a institui); (în)tocmitor, s. m. (organizator; autor). Rut. tokma, tokmyty sa pare să provină din rom. (Miklosich, Wander., 11). Vezi definitia »
șcótai s.m. (reg.; deprec.) vacă slabă și nărăvașă. Vezi definitia »