BANDÍT s.m. Tâlhar; brigand; asasin. [< it. bandito, cf. fr. bandit]. Vezi definitia »

CAUSTOBIOLÍT s. n. rocă organogenă care are proprietatea de a arde. (< germ. Kaustobiolith) Vezi definitia »

ANUMÍT, -Ă, anumiți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat. O anumită zi. O anumită casă. ♦ Deosebit, special, aparte. Se uita într-un anumit fel. 2. Unul, oarecare. Anumiți oameni. – Anume + suf. -it (după germ. bestimmt). Vezi definitia »

TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan¹, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite. Vezi definitia »

HORĂÍT s. n. (Reg.) Sforăială. – V. horăi. Vezi definitia »