MUSCĂLÉSC, -EÁSCĂ, muscălești, adj. (Înv. și pop.) Care aparține muscalilor², privitor la muscali², care provine din țara muscalilor²; rusesc. [Var.: moscălésc, -eáscă adj.] – Muscal² + suf. -esc. Vezi definitia »

DICANICÉSC, -Ă, dicanicești, adj. (Înv.) Judecătoresc. – Din dicanic (rar întrebuințat, < ngr. dikanikos) + suf. -esc. Vezi definitia »

fălcésc, fălceáscă, adj. (reg., înv.) care ține de falce (v.), referitor la falce; de întinderea unei fălci. Vezi definitia »

politicésc, politiceáscă, adj. (înv.) 1. care aparține ceremonialului, etichetei, protocolului statornicit; privitor la ceremonial, la etichetă, la protocol. 2. politic. 3. juridic, civil, cetățenesc; public. 4. laic, lumesc, profan. Vezi definitia »

vreásc (-curi), s. n. – Creangă, ramură uscată. – Var. vrasc, hrasc, hreast. Mr. vreașturi. Sl. *chvrastŭ (Tiktin), cf. sb., slov. hrast, mag. haraszt (Gáldi, Dict., 137). – Der. vrescuros, adj. (rămuros). Vezi definitia »