CANCELARIÁT cancelariate, s. n. Funcția de cancelar; localul unde își exercită cancelarul atribuțiile. [Pr.: -ri-at] – Cancelar + suf. -iat. Cf. germ. Kanzellariat. Vezi definitia »

aținát (aținátă), adj. – Înclinat, aplecat. Lat. attĕnuātus (DAR; REW 8654); cf. înțina. Cuvînt puțin folosit (în Trans.); sensul al doilea menționat de DAR, „orgolios”, pare a avea un caracter impropriu. Vezi definitia »

STATHUDERÁT s. n. demnitatea, funcția de stathuder. (< fr. stathoudérat) Vezi definitia »

SURESCITÁT, -Ă, surescitați, -te, adj. Iritat peste măsură, adus într-o stare de mare tensiune nervoasă. [Var.: surexcitát, -ă adj.] – V. surescita. Vezi definitia »

ÎMPONCIȘÁT, -Ă, imponcișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa. Vezi definitia »