POCAIÁNIE, pocaianii, s. f. 1. (Înv.) Pocăință. ♦ Una dintre cele șapte taine ale Bisericii creștine. 2. (Înv. și reg.) Penitență pentru ispășirea păcatelor; p. ext. pedeapsă, suferință, chin. [Pr.: -ca-ia-. – Var.: (înv. și reg.) pocánie s. f.] – Din sl. pokajanije. Vezi definitia »

FONOGRAFÍE s.f. Operația de înregistrare mecanică și de redare a sunetelor. [Gen. -iei. / < fr. phonographie]. Vezi definitia »

DEMODULÁȚIE s. f. (radio, inform.) operație inversă modulației; separare a oscilației de joasă frecvență de unda purtătoare de înaltă frecvență. (< germ. Demodulation, fr. démodulation) Vezi definitia »

HIPERFÚNCȚIE s.f. Activitate exagerată a unui organ. [Var. hiperfuncțiune s.f. / < fr. hyperfonction]. Vezi definitia »

HEMATOFAGÍE s. f. 1. fagocitoză a hematiilor. 2. faptul de a se hrăni cu sânge. (< fr. hématophagie) Vezi definitia »