TÂNJÁLĂ, tânjeli, s. f. Un fel de proțap care se folosește pentru a prinde a doua pereche de vite în jug, pentru a lega de jug uneltele agricole cu tracțiune animală sau pentru a transporta greutăți mari. ◊ Expr. A se lăsa pe tânjală = a) (despre animale de tracțiune) a trage foarte încet (sprijinindu-se pe tânjală); b) (despre oameni) a lucra încet, cu lene; a neglija sau a amâna lucrul. – Et. nec. Vezi definitia »

ALTOGRAVÚRĂ, altogravuri, s. f. Reproducere după originalele de artă prin folosirea clișeelor metalice gravate de mână sau pe bază de acvaforte. – Din fr. altogravure. Vezi definitia »

ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci + suf. -eală. Vezi definitia »

SINAGRÁMĂ s. f. problemă enigmistică constând în prezentarea unui cuvânt din care trebuie să se extragă o literă, ce urmează să fie adăugată la începutul sau sfârștiul unui sinonim al cuvântului nou format, obținându-se un cuvânt nou. (< sin/onim/ + /ana/gramă) Vezi definitia »

propriu-zisă s. f. sg. soție, nevastă. Vezi definitia »