ANEMOMETRÍE s.f. Disciplină care studiază măsurarea vitezei curenților de aer. [Gen. -iei. / < fr. anémométrie, cf. gr. anemos – vânt, metron – măsură]. Vezi definitia »

INTRADERMOREÁCȚIE s. f. reacție cutanată inflamatorie care apare în urma unei injecții intradermice cu un antigen microbian, virotic sau parazitar, în diagnosticul bolilor infecțioase. (< fr. intradermo-réaction) Vezi definitia »

SINOCHÍE s. f. simbioză între microorganisme și oameni, în care beneficiază și gazda. (< germ. Synökie) Vezi definitia »

AFIBRINOGENEMÍE s.f. (Med.) Dispariție treptată a fibrinogenului din sânge, având ca urmare apariția fenomenului de tulburare a coagulării. [Gen. -iei / < fr. afibrinogénémie]. Vezi definitia »

MAXIMAFILÍE s. f. ramură a filateliei care se ocupă cu colecționarea de ilustrate maxime. (< fr. maximaphilie) Vezi definitia »