cioáclă, cioácle, s.f. (reg.) 1. săniuță pentru copii, bârzeică; sanie mică de adus lemnele din pădure, cochirlă, bârgeică, tarniță. 2. prăjină cu un cârlig în vârf; cange de prins morții ciumați. 3. cărucior pentru transportul morților de ciumă. Vezi definitia »

GIARDIÁZĂ s.f. Boală parazitară determinată de un protozoar, care provoacă mai ales la copii dureri abdominale, diaree, constipație, anemie și chiar tulburări nervoase; lambliază. [Pron. giar-di-a-. / < fr. giardiase]. Vezi definitia »

chílă, chíle, s.f. (înv.) 1. veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2. impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3. hernie, surpătură, vătămătură. 4. om de nimic, amărât, prăpădit, sărman. Vezi definitia »

GRÚPĂ, grupe, s. f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. ◊ Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. – Din fr. groupe. Vezi definitia »

DOBORÂTÚRĂ, doborâturi, s. f. Mulțime de arbori căzuți sub acțiunea furtunii, a zăpezii etc. – Din doborî + suf. -tură. Vezi definitia »