COORDONATÓR, -OÁRE, coordonatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, locul unde se află avionul și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonateur. Vezi definitia »

PULVERIZATÓR, pulverizatoare, s. n. Aparat pentru împrăștierea în particule foarte fine a lichidelor sau pulberilor. – Din fr. pulvérisateur. Vezi definitia »

VETRITÓR, -OÁRE, vetritori, -oare, adj. (Reg.) Care adulmecă. – Din vetri + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

TELEINDICATÓR s.n. Aparat care măsoară și transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pron. -le-in-. / cf. fr. téléindicateur]. Vezi definitia »

PESTRIȘÓR, -OÁRĂ, pestrișori, -oare, adj. (Reg.) Pestricior – Pestriț + suf. -ișor. Vezi definitia »