stéje s.f. (înv.) grabă. Vezi definitia »

obreáje (-éji), s. f. – (Olt., Trans.) Pantă, mal. – Var. obrejie. Sb. obrežje (Candrea; Scriban). Der. din bg. obruši „parte înaltă”, cf. obîrșie (Conev 41) pare mai puțin sigură. Vezi definitia »

támje (-e), s. f. – Problemă, afacere. Sb. tamaža „glumă” (Vasiliu, GS, VII, 127; Candrea; Scriban). – Der. tămășag, s. n. (Mold., glumă, banc), poate prin contaminare cu rămășag; tămășalnic, adj. (Mold., glumeț, șăgalnic). Vezi definitia »

scấrje, scấrje, s.f. (reg.) sârmă groasă de forma unei vergi, îndoită la un capăt în semicerc, cu care se conduce cercul, în unele jocuri de copii. Vezi definitia »

schíje (-e), s. f. – 1. Fontă, tuci. – 2. Bucată de bombă sau de grenadă. – Var. spije. Pol. spiža „aliaj, topire” (Tiktin; Candrea). Ultimul sens, ca și fonetismul, a putut fi influențat de ngr. σχίζα „așchie, țandără”, fără îndoială legat de tosc. schezza, it. scheggia. Vezi definitia »