Definita cuvantului lopată
lopátă (lopéți), s. f. – 1. Unealtă pentru ridicat pămîntul. – 2. Paleta vîslei. – 3. Paletă de roată hidraulică. – 4. (Arg.) Dinte. – Mr. lopată, megl., mr. lupată. Sl. (bg., sb., slov., rut., rus.) lopata (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 176; Berneker 733; Conev 67), cf. alb. ljopatë, pol. łopata, mag. lapát. – Der. lopătar, s. m. (fabricant de lopeți; barcagiu; pasăre, Platalea leucorodia); lopăta, vb. (a trage la vîsle, a vîsli); lopățea, s. f. (plantă, Lunaria rediviva); lopățică, s. f. (lopată mică; spatulă, paletă; spumieră; întinzător la ferăstrăul de mînă; frînă la războiul de țesut casnic); lopătiță, s. f. (Trans., Banat, spinare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu lopată
TRÚDĂ, trude, s. f. (Pop.) 1. Efort fizic sau intelectual deosebit; muncă grea, istovitoare; oboseală, osteneală. ◊ Loc. adv. Cu trudă = din greu, cu mare efort. ♦ Rodul, rezultatul concret al ostenelii cuiva; agoniseală, folos, câștig. 2. Chin, suferință; durere, necaz. – Din trudi (derivat regresiv). Cf. sl. trudŭ. Vezi definitia »
alsaciánă [s pron. z] (idiom) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. alsaciénei Vezi definitia »
ZAPOROJÁNCĂ s. f. prin analogie cu ZAPOROJAN. Cazac dintr-o organizație autonomă ucraineană cu caracter militar (dintre secolele al XVI-lea și al XVIII-lea). [DLRM] și zaporojeancă. [DOOM 2] Vezi definitia »
INTERDEPENDÉNȚĂ s.f. Legătură și condiționare reciprocă între fenomene, acțiuni etc. [Cf. fr. interdépendance]. Vezi definitia »
atotștiínță s. f., g.-d. art. atotștiínței Vezi definitia »