PISC¹ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul caracteristic al unor păsări, mai ales al puilor de pasăre. – Onomatopee. Vezi definitia »

GROTÉSC, -Ă I. adj. de un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. categorie estetică reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. gen de ornamentație de origine romană, reintrodus în epoca Renașterii, din pictură sau sculptură decorativă cu figuri grotești. 3. literă de tipar fără piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptă. III. s. f. (teatru) gen de comedie. (< fr. grotesque, it. grottesco) Vezi definitia »

saficésc, saficeáscă, adj. (înv.) safie, care aparține poetei antice Safo. Vezi definitia »

fermecătorésc, -eáscă, adj. (înv.) de fermecător; vrăjitoresc. Vezi definitia »

AVOCĂȚÉSC, -EÁSCĂ, avocățești, adj. De avocat, specific avocatului. – Avocat + suf. -esc. Vezi definitia »