Definita cuvantului drăguș
DRĂGÚȘ s. m. (Reg., în expr.) A-i cădea (sau a-i veni cuiva) drăguș la căuș = a fi în situația de a cere servicii unei persoane pe care ai refuzat-o într-o situație asemănătoare. – Din drag + suf. -uș.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu drăguș
peșcheș, peșcheșuri s. n. (pop.) 1. plocon, dar, cadou. 2. mită. Vezi definitia »
biníș (biníșuri), s. n. – 1. (Înv.) Cavalcadă. – 2. Pelerină orientală, care la început se punea pentru a călări. – Var. beniș. Tc. biniș „cavalcadă” (Șeineanu, II, 52; Lokotsch 308); cf. bg. binišŭ. Cuvînt importat în sec. XVIII, azi înv. Der. săi sînt împrumuturi directe: binigiu, s. m. (rîndaș care se îngrijește de caii nărăvași), din tc. binici, cf. ngr. μπινιτζής, sb. bineğije; binișliu, s. m. (curtean), din tc. binișli. Vezi definitia »
sătáș, sătáși, s.m. (înv.) consătean. Vezi definitia »
TRIFOIÁȘ, trifoiași, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele despicate în trei lobi și cu flori galbene (Trifolium campestre). – Trifoi + suf. -aș. Vezi definitia »
CIOCOIÁȘ, ciocoiași, s. m. Diminutiv al lui ciocoi1. [Pr.: -co-iaș] – Ciocoi1 + suf. -aș. Vezi definitia »